jantă definitie

JÁNTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămâne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămâne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante]. substantiv femininjantă

jantă, jante s. f. (eufem.) prostituată. substantiv femininjantă

jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte substantiv femininjantă

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. substantiv femininjantă

pe geantă / jantă expr. rămas fără un ban, lefter substantiv femininpegeantă