izmeni, izmenesc v. r. 1. a se purta fără naturalețe; a se fandosi 2. a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi verbizmeni
!izmení (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se izmenéște, imperf. 3 sg. se izmeneá; conj. prez. 3 să se izmeneáscă verbizmeni
izmenì v. 1. a schimba în rău, a poci: după ce o izmeniră astfel ISP.; 2. a scoate, a ieși din minți: pe semne că s’a izmenit lumea ISP. [Slav. IZMĬENITI, a schimba: românește cu sensul peiorativ]. verbizmenì
IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”. verbizmeni
IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Familiar) 1. A se purta nenatural, afectat, a se fandosi, a se sclifosi. Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583. 2. (Cu determinări introduse prin prep. « la ») A se uita urît, a se strîmba (la cineva). Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139. verbizmeni
izmenésc v. tr. (vsl. iz-mĭeniti, a schimba, a modifica, a altera. V. izmene, primenesc). Fam. Emoționez, zăpăcesc, prostesc: frica o izmenise de tot. V. refl. Fac mofturĭ, mă alint, mă afectez: cîntă odată și nu te maĭ izmenĭ! Mă prostesc (maĭ ales de bătrîneță [!]): s´a izmenit săracu! V. zaharisesc, ramolesc și spancelesc. verbizmenesc
izmeni verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)izmeni | izmenire | izmenit | izmenind | singular | plural | ||
izmenind | izmeniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | izmenesc | (să)izmenesc | izmeneam | izmenii | izmenisem | |
a II-a (tu) | izmenești | (să)izmenești | izmeneai | izmeniși | izmeniseși | ||
a III-a (el, ea) | izmenește | (să)izmeneai | izmenea | izmeni | izmenise | ||
plural | I (noi) | izmenim | (să)izmenim | izmeneam | izmenirăm | izmeniserăm | |
a II-a (voi) | izmeniți | (să)izmeniți | izmeneați | izmenirăți | izmeniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | izmenesc | (să)izmenească | izmeneau | izmeniră | izmeniseră |