isonar definitie

credit rapid online ifn

isonár m. (d. ison). Care ține isonu. Corist. substantiv masculinisonar

isonár (înv.) s. m., pl. isonári substantiv masculinisonar

credit rapid online ifn

isonar m. cântăreț din cor: cu alți băieți isonari ai bisericii CR. substantiv masculinisonar

ISONÁR, isonari, s. m. (Înv.) Persoană care ținea isonul (la biserică). – Ison + suf. -ar. substantiv masculinisonar

ISONÁR, isonari, s. m. Persoană care ținea altădată isonul (la biserică). Eu, împreună cu alți băieți, isonari ai bisericii, stam aproape de Ghica-vodă, care era față la acea serbare. CREANGĂ, A. 75. substantiv masculinisonar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiisonar

isonar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular isonar isonarul
plural isonari isonarii
genitiv-dativ singular isonar isonarului
plural isonari isonarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z