ischiuzár (ischiuzári), adj. – Viclean, șiret. – Var. ișchiuzar. Tc. ișgüzar (Șeineanu, II, 228). – Der. ișchiuzarlîc, s. n. (viclenie, ingeniozitate), din tc. ișgüzarlik. adjectivischiuzar
ischĭuzár și ișchĭuzár m. (turc. išgüzar, capabil, inteligent, d. iš, lucru, și pers. güzar, care execută). Vechĭ. Isteț, priceput, dibacĭ, șiret, pișicher. – Și ĭus- și ĭuș-. adjectivischĭuzar
ischiuzár (înv.) (-chiu-) adj. m., s. m., pl. ischiuzári; adj. f., s. f. ischiuzáră, pl. ischiuzáre adjectivischiuzar
ischiuzar a. dibaciu, pișicher: începe tu, că ești mai ischiuzar AL. [Turc. IŠGÜZAR, lit. care duce lucrul la capăt]. adjectivischiuzar
ISCHIUZÁR, -Ă, ischiuzari, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) dibaci, șiret, șmecher, iscusit. [Var.: ișchiuzár, -ă adj., s. m. și f.] – Din tc. isgüzar. adjectivischiuzar
ișchĭuzár, V. ischĭuzar. adjectivișchĭuzar
IȘCHIUZÁR, -Ă adj., s. m. și f. v. ischiuzar. adjectivișchiuzar
ischĭuzár și ișchĭuzár m. (turc. išgüzar, capabil, inteligent, d. iš, lucru, și pers. güzar, care execută). Vechĭ. Isteț, priceput, dibacĭ, șiret, pișicher. – Și ĭus- și ĭuș-. adjectivischĭuzar
ischiuzar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ischiuzar | ischiuzarul | ischiuzară | ischiuzara |
plural | ischiuzari | ischiuzarii | ischiuzare | ischiuzarele | |
genitiv-dativ | singular | ischiuzar | ischiuzarului | ischiuzare | ischiuzarei |
plural | ischiuzari | ischiuzarilor | ischiuzare | ischiuzarelor |