IREFUTÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi respins, combătut; convingător; de neînlăturat. [Cf. fr. irréfutable, lat. irrefutabilis]. adjectivirefutabil
*irefutábil, -ă adj. (lat. irrefutabilis). Care nu e refutabil: argument irefutabil. adjectivirefutabil
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile adjectivirefutabil
irefutabil a. care nu se poate combate: argument irefutabil. adjectivirefutabil
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. adjectivirefutabil
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Franțuzism rar; despre argumente, obiecții) Care nu poate fi combătut sau respins, care este de necombătut, care e absolut convingător. Aduce, convinsă, un argument care i se pare ei irefutabil. CAMIL PETRESCU, T. II 125. adjectivirefutabil
| irefutabil adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | irefutabil | irefutabilul | irefutabilă | irefutabila |
| plural | irefutabili | irefutabilii | irefutabile | irefutabilele | |
| genitiv-dativ | singular | irefutabil | irefutabilului | irefutabile | irefutabilei |
| plural | irefutabili | irefutabililor | irefutabile | irefutabilelor | |