INVIDIÓS, -OÁSĂ adj. (adesea s.) Pizmaș; pizmuitor. [Pron. -di-os. / cf. lat. invidiosus]. adjectivinvidios
*invidiós, -oásă adj. (lat. invidiosus). Pizmaș, zavistnic, plin de invidie: un leneș invidios. adjectivinvidios
invidiós (-di-os) adj. m., s. m., pl. invidióși; adj. f., s. f. invidioásă, pl. invidioáse adjectivinvidios
invidios a. pizmaș. adjectivinvidios
INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaș. 2. S. m. și f. Om invidios (1). [Pr.: -di-os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus. adjectivinvidios
INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. « pe » sau « de », indicînd persoana sau lucrul invidiat) Care invidiază (pe cineva), stăpînit de invidie; pizmuitor. Înseși bordeiele, așa cum stau cu fața întoarsă spre munți, par ochii bulbucați ai unui animal apoplectic surprins și invidios de vastele siluete care se profilează în zare. BOGZA, C. O. 289. ◊ (Substantivat) Invidioșii, cu toate clevetirile lor, n-au putut nimic în contră-i. CARAGIALE, O. II 21. – Pronunțat: -di-os. adjectivinvidios
invidios adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | invidios | invidiosul | invidioasă | invidioasa |
plural | invidioși | invidioșii | invidioase | invidioasele | |
genitiv-dativ | singular | invidios | invidiosului | invidioase | invidioasei |
plural | invidioși | invidioșilor | invidioase | invidioaselor |