inventór (înv.) s. m., pl. inventóri substantiv masculininventor
INVENTÓR, inventori, s. m. (Franțuzism învechit) Inventator. [Satira] a trecut în literaturile moderne de la romani, cari au fost adevărații ei inventori. ODOBESCU, S. I 32. substantiv masculininventor
inventor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | inventor | inventorul |
plural | inventori | inventorii | |
genitiv-dativ | singular | inventor | inventorului |
plural | inventori | inventorilor |