inventariat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeinventariat
- Vezi aici mai multe rimeinventariat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuinv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiat
INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier]. adjectivinventaria
INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier]. verb tranzitivinventaria
inventariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 inventariáză, 1 pl. inventariém (-ri-em); conj. prez. 3 să inventariéze; ger. inventariínd (-ri-ind) verb tranzitivinventaria
INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare. verb tranzitivinventaria
INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. (Cu privire la bunuri) A înregistra în inventar indicînd și valoarea obiectelor înregistrate. (Refl. pas.) O dată cu încheierea bilanțului unei întreprinderi comerciale, se inventariază și mărfurile nevîndute, aflate în magazie. – Pronunțat: -ri-a. verb tranzitivinventaria
*inventariéz v. tr. (d. inventariŭ; it. inventariare; fr. -torier). Fac un inventariŭ. verb tranzitivinventariez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinventariat
| inventariat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | inventariat | inventariatul | inventariată | inventariata |
| plural | inventariați | inventariații | inventariate | inventariatele | |
| genitiv-dativ | singular | inventariat | inventariatului | inventariate | inventariatei |
| plural | inventariați | inventariaților | inventariate | inventariatelor | |