insucces definitie

INSUCCÉS s.n. Lipsă de succes; nereușită, eșec, înfrângere. [Cf. fr. insuccès]. substantiv neutruinsucces

*insuccés, V. nesucces. substantiv neutruinsucces

* nesuccés orĭ insuccés n., pl. e (după fr. insucès). Nereușită, fiasco, chix. substantiv neutrunesucces

insuccés s. n., pl. insuccése substantiv neutruinsucces

INSUCCÉS, insuccese, s. n. Lipsă de succes; nereușită, înfrângere, eșec. – Din fr. insuccès. substantiv neutruinsucces

INSUCCÉS, insuccese, s. n. Eșec, nereușită, neizbîndă. Cînd vede insuccesul știrilor ei, nu mai știe ce să facă. CAMIL PETRESCU, T. II 65. Desperat de necurmatele sale insuccese, începu cu mînie a stoarce din țeară mai mult decît ea putea să dea. ODOBESCU, S. II 497. substantiv neutruinsucces