insignă definitie

INSÍGNĂ s.f. Obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată că cel care îl poartă este membrul unei asociații, al unei organizații etc. [< fr. insigne]. substantiv feminininsignă

insígnă f., pl. e (fr. enseigne și infl. de lat. signum, semn). Semn, atribut, marcă distinctivă, emblemă: sceptru și coroana-s insignele regalități. – Rar insemn, pl. e. substantiv feminininsignă

insígnă s. f., g.-d. art. insígnei; pl. insígne substantiv feminininsignă

INSÍGNĂ, insigne, s. f. Mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la șapcă, la bască etc. și care indică, prin imagini simbolice sau indicații grafice, apartenența cuiva la o organizație, la un club etc. – Din fr. insigne, lat. insigne. substantiv feminininsignă

INSÍGNĂ, insigne, s. f. Mic obiect, de diverse forme, purtînd o imagine-simbol sau anumite indicații grafice care stabilesc adeziunea sau apartenența purtătorului la o societate, la o organizație politică, culturală, sportivă etc. substantiv feminininsignă

insigniu n. semn caracteristic al unei demnități: insigniile Domnilor erau două tuiuri, un steag mare cu semi-luna în vârf și sabia sau hangerul. substantiv feminininsigniu