insectivor definitie

INSECTIVÓR, -Ă adj. Care se hrănește cu insecte. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu insecte; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. insectivore, cf. lat. insectum – insectă, vorare – a devora]. adjectivinsectivor

*insectivór, -ă adj. (d. insect și -vor din carni-vor). Care se nutrește cu insecte, ca: păsărelele, cîrtița, aricĭu. S. n., pl. e. Un insectivor. V. mamifer. adjectivinsectivor

insectivór¹ adj. m., pl. insectivóri; f. insectivóră, pl. insectivóre adjectivinsectivor

insectivór² s. n., pl. insectivóre adjectivinsectivor

insectivor a. care se hrănește mai ales cu insecte. ║ n. pl. insectivore, ordin de mamifere cari se nutresc cu insecte: ariciul și cârtița. adjectivinsectivor

INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hrănește cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, a căror hrană principală o constituie insectele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore. adjectivinsectivor

INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj. (Despre unele animale) Care se hrănește cu insecte. Cîrtița este un ani­mal insectivor. adjectivinsectivor