INFÚZ, -Ă adj. (Despre cunoștințe, virtuți) Posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. [< fr. infus]. adjectivinfuz
*infúz, -ă adj. (lat. in-fusus, part. d. in-fúndere, a răspîndi, a turna. V. confuz). Răspîndit în suflet. Știință infuză, știință înăscută. adjectivinfuz
infúz adj. m., pl. infúzi; f. infúză, pl. infúze adjectivinfuz
INFUZÁ vb. I. tr. A turna apă fiartă peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. [P.i. infúz. / < fr. infuser, cf. lat. infundere – a vărsa peste]. verb tranzitivinfuza
infuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 infuzeáză verb tranzitivinfuza
INFUZÁ, infuzez, vb. I, Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser. verb tranzitivinfuza
*infuzéz v. tr. (d. infuz; fr. infuser). Torn, introduc: a infuza sînge în vinele cuĭva. Pun o substanță în apă ferbinte [!] ca să se amestece cu ĭa [!]: infuzez ceaĭ în apă ferbinte (fac ceaĭ). verb tranzitivinfuzez
infuza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)infuza | infuzare | infuzat | infuzând | singular | plural | ||
infuzând | infuzați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | infuzez | (să)infuzez | infuzam | infuzai | infuzasem | |
a II-a (tu) | infuzezi | (să)infuzezi | infuzai | infuzași | infuzaseși | ||
a III-a (el, ea) | infuzează | (să)infuzai | infuza | infuză | infuzase | ||
plural | I (noi) | infuzăm | (să)infuzăm | infuzam | infuzarăm | infuzaserăm | |
a II-a (voi) | infuzați | (să)infuzați | infuzați | infuzarăți | infuzaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | infuzează | (să)infuzeze | infuzau | infuzară | infuzaseră |