www.ReduPedia.ro
Definitie influență - ce inseamna influență - Dex Online

influență definitie

influént adj. m., pl. influénți; f. influéntă, pl. influénte adjectiv influent

influent a. care are influență, credit: persoană influentă. adjectiv influent

INFLUÉNT, -Ă, influenți, -te, adj. Care are trecere, influență; puternic. – Din fr. influent. adjectiv influent

INFLUÉNT, -Ă adj. Cu influență, cu trecere; puternic. // s.m. Apă care intră în stațiunea de epurare. [Pron. -flu-ent. / cf. fr. influent, it. influente]. adjectiv influent

*influént, -ă adj. (fr. influent, lat. influens, -éntis, part. d. in-flúere, -flúxum, a curge, a invada. V. flux, a-fluent). Care are trecere, vază, putere: persoană influentă. adjectiv influent

INFLUÉNT, -Ă, influenți, -te, adj. Care are influență, care are trecere, care folosește autoritatea și relațiile sale pentru a obține (de obicei) avantaje personale. Să vorbim cu vreun parlamentar influent, care să le deschidă ochii tuturor. CAMIL PETRESCU, U. N. 381. A trebuit să puie piciorul în prag, adică să intervie direct și prin anume prieteni influenți de la București. REBREANU, R. II 85. adjectiv influent

INFLUÉNȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza]. substantiv feminin influență

*influénță f., pl. e (fr. influence, lat. in-fluentia). 1. Acțiunea unuĭ lucru asupra altuĭa: influența combinată a soareluĭ și a luniĭ produce fluxu și refluxu. 2. Fig. Trecere, vază, putere: acest om are influență în minister. 3. (it. influenza). Gripă, guturaĭ violent și epidemic. V. înrîurire. substantiv feminin influență

influénță s. f., g.-d. art. influénței; pl. influénțe substantiv feminin influență

influență f. 1. acțiune ce o persoană sau un lucru exercită asupra altora: influența climei asupra temperamentului; 2. fig. autoritate, credit: a avea o mare influență; 3. Med. gripă. substantiv feminin influență

INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence. substantiv feminin influență

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (Înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza. substantiv feminin influență

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. A exercita o influență asupra unui lucru sau asupra unei persoane; a înrîuri. Se lasă influențat de prieteni.Intranz. (Construit cu determinări introduse prin prep. « asupra ») Ne găsim în fața unei probleme foarte însemnate: prin ce a influențat Eminescu asupra literaturii noastre ? IONESCU-RION, C. 64. substantiv feminin influența

INFLUÉNȚĂ1 s. f. (Învechit) Nume dat altădată unei boli epidemice avînd simptome asemănătoare cu ale gripei. substantiv feminin influență

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. 1. Acțiune (sau com­plex de acțiuni) care se exercită asupra unui lucru sau a unei persoane și este capabilă să modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile etc. An de an se profilează tot mai viu, mai puternic, mai măreț, pe arena de luptă a tuturor popoarelor, influența internațională a Revoluției din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. Ajungem... la sălile care conțin opere ale artiștilor sovietici... Se vede clar că au căzut cătușele... Dispare formalismul. Se șterg urmele influenței decadente apusene. STANCU, U.R.S.S. 58. ◊ (Precedat de verbele « a avea » sau « a exercita ») Influența pe care o exercită la sfîrșitul secolului al XIX-lea muzica rusă asupra muzicii apusene se datorește în bună parte și activității neobosite a lui Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/4. 2. Autoritate, trecere. Făcea multe servicii prin in­fluența lui la mărimile zilei. REBREANU, R. I 34. Știam că amicul meu... are multă influență asupra unei persoane de care atîrnau la un moment niște interese ale mele. CARAGIALE, O. II 292. – Variantă: (învechit) influínță (NEGRUZZI, S. I 143) s. f. substantiv feminin influență

AFLAT SUB INFLUENȚA DROGURILOR futut, hait, luat, prăjit, rupt, shot, tripat, varză. substantiv feminin aflatsubinfluențadrogurilor

INFLUENȚÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influență (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare]. verb tranzitiv influența

influențá (a ~) vb., ind. prez. 3 influențeáză verb tranzitiv influența

influențà v. a exercita o influență, a lucra asupra cuiva. verb tranzitiv influențà

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri, ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer. verb tranzitiv influența

*influențéz v. tr. (d. influență; fr. influencer). Exercit influență asupra cuĭva: a influența un judecător în darea dreptățiĭ. verb tranzitiv influențez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului influență

influență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular influență influența
plural influențe influențele
genitiv-dativ singular influențe influenței
plural influențe influențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z