INDICÁȚIE s.f. Îndrumare, informație, indiciu, lămurire, recomandare. [Gen. -iei, var. indicațiune s.f. / cf. fr. indication, lat. indicatio]. substantiv femininindicație
indicáție (-ți-e) s. f., art. indicáția (-ți-a), g.-d. art. indicáției; pl. indicáții, art. indicáțiile (-ți-i-) substantiv femininindicație
INDICÁȚIE, indicații, s. f. Îndrumare, lămurire, recomandare; indiciu, informație. [Var.: indicațiúne s. f.] – Din fr. indication, lat. indicatio, -onis. substantiv femininindicație
INDICÁȚIE, indicații, s. f. Îndrumare, lămurire, recomandare. Încearcă să refaci nuvela, ținînd seama de indicațiile noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 5/4. Planul [de reconstrucție a Stalingradului] a fost înfăptuit după indicațiile tovarășului I. V. Stalin. STANCU, U.R.S.S. 202. După indicațiile lui Grigore, sania Nadinei o luă înainte. REBREANU, R. I 214. substantiv femininindicație
*indicațiúne f. (lat. indicátio, -ónis. V. dedicațiune). Acțiunea de a indica. Informațiune, lucru care-țĭ indică ceva. – Și -áție. substantiv femininindicațiune
indicați(un)e f. 1. acțiunea de a indica; 2. informațiune, indiciu; indicațiune falșă. substantiv femininindicațiune
indicație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | indicație | indicația |
plural | indicații | indicațiile | |
genitiv-dativ | singular | indicații | indicației |
plural | indicații | indicațiilor |