inconsistență definitie
- Vezi aici mai multe rimeinconsistență
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuinc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunță
INCONSISTÉNT, -Ă adj. Lipsit de consistență, de soliditate; slab, moale. [Cf. fr. inconsistant]. adjectivinconsistent
*inconsistént, -ă adj. (d. consistent; fr. inconsistant). Lipsit de consistență, moale (propriŭ și fig.): pastă inconsistentă, caracter inconsistent. adjectivinconsistent
INCONSISTÉNT, -Ă, inconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate; fără tărie. Materie inconsistentă. adjectivinconsistent
inconsistént adj. m., pl. inconsisténți; f. inconsisténtă, pl. inconsisténte adjectivinconsistent
INCONSISTÉNT, -Ă, inconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate; neconsistent; fară tărie; slab, moale. – Din fr. inconsistant. adjectivinconsistent
INCONSISTÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă de consistență, de soliditate. 2. (Log.) Proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare. [Cf. fr. inconsistance]. substantiv feminininconsistență
*inconsisténță f., pl. e (d. consistență; fr. -stance). Lipsă de consistență. Fig. Inconsistența ideilor. substantiv feminininconsistență
inconsisténță s. f., g.-d. art. inconsisténței substantiv feminininconsistență
INCONSISTÉNȚĂ s. f. 1. Lipsă de consistență, de soliditate. 2. (Log.) Caracteristică a unei mulțimi de enunțuri care implică logic o contradicție sau are consecințe contradictorii. – Din fr. inconsistance. substantiv feminininconsistență
INCONSISTÉNȚĂ, inconsistențe, s. f. Lipsă de consistență, de soliditate. substantiv feminininconsistență
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinconsistență
| inconsistență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | inconsistență | inconsistența |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | inconsistențe | inconsistenței |
| plural | — | — | |