INCHIZITORIÁL, -Ă adj. De inchiziție, al inchiziției, privitor la inchiziție. ♦ (Fig.) Foarte aspru, necruțător. [Pron. -ri-al. / cf. it. inquisitoriale, fr. inquisitorial]. adjectivinchizitorial
*inchizitoriál, -ă adj. (d. inchizitor; fr. inquisitorial). Al inchizitorilor, al inchizițiuniĭ: procedura inchizitorială era esențialmente secretă. Fig. Care vexează libertatea cugetăriĭ: guvern inchizitorial. Adv. Ca inchizitoriĭ: a te purta inchizitorial. adjectivinchizitorial
inchizitoriál (-ri-al) adj. m., pl. inchizitoriáli; f. inchizitoriálă, pl. inchizitoriále adjectivinchizitorial
inchizitorial a. riguros, vexatoriu: cercetare inchizitorială. adjectivinchizitorial
INCHIZITORIÁL, -Ă, inchizitoriali, -e, adj. De Inchiziție sau de inchizitor, privitor la Inchiziție sau la inchizitor. ♦ Fig. Foarte crud, foarte aspru. [Pr.: -ri-al] – Din fr. inquisitorial. adjectivinchizitorial
INCHIZITORIÁL, -Ă, inchizitoriali, -e, adj. Care se referă la inchiziție sau la inchizitori; de inchiziție, de inchizitor. ♦ Fig. Foarte aspru, extrem de crud (și, în același timp, arbitrar). Ton inchizitorial. Măsură inchizitorială. – Pronunțat: -ri-al. adjectivinchizitorial
inchizitorial adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | inchizitorial | inchizitorialul | inchizitorială | inchizitoriala |
plural | inchizitoriali | inchizitorialii | inchizitoriale | inchizitorialele | |
genitiv-dativ | singular | inchizitorial | inchizitorialului | inchizitoriale | inchizitorialei |
plural | inchizitoriali | inchizitorialilor | inchizitoriale | inchizitorialelor |