INABÍL, -Ă adj. (Rar) Neîndemânatic. [Cf. fr. inhabile, lat. inhabilis]. adjectivinabil
*inábil, -ă adj. (lat. inhábilis. V. abil). Care nu e abil: lucrător inabil. Jur. Incapabil: nebunu e inabil de a testa. Adv. În mod inabil. adjectivinabil
!inabíl (i-na-/in-a-) adj. m., pl. inabíli; f. inabílă, pl. inabíle adjectivinabil
INABÍL, -Ă, inabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; neabil. – Din fr. inhabile, lat. inhabilis. adjectivinabil
INABÍL, -Ă, inabili, -e, adj. (Franțuzism) Lipsit de abilitate; neîndemînatic. adjectivinabil
inabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | inabil | inabilul | inabilă | inabila |
plural | inabili | inabilii | inabile | inabilele | |
genitiv-dativ | singular | inabil | inabilului | inabile | inabilei |
plural | inabili | inabililor | inabile | inabilelor |