imputație definitie

credit rapid online ifn

IMPUTÁȚIE s.f. 1. Învinovățire; reproș. 2. Obligație de a plăti o sumă ca despăgubire pentru o pagubă cauzată unei instituții unde activează cineva; (concr.) sumă de bani plătită în acest scop. [Gen. -iei, var. imputațiune s.f. / cf. fr. imputation, lat. imputatio]. substantiv femininimputație

imputáție (-ți-e) s. f., art. imputáția (-ți-a), g.-d. art. imputáției; pl. imputáții, art. imputáțiile (-ți-i-) substantiv femininimputație

credit rapid online ifn

IMPUTÁȚIE, imputații, s. f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; (concr.) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din fr. imputation, lat. imputatio. substantiv femininimputație

IMPUTÁȚIE, imputații, s. f. 1. (Jur.) Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire, reproș. Imputație de loviri grave. 2. Imputare (2). substantiv femininimputație

imputațiúne f. (lat. im-putátio, -ónis). Acțiunea de a imputa. Reproș fundat orĭ nu. Acțiunea de a aplica exact o cheltuĭală în capitulu [!] bugetuluĭ care ar trebui s´o suporte regular: falsele imputațiunĭ constitue [!] viramente. – Și -áție și -áre. substantiv femininimputațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiimputație

imputație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imputație imputația
plural imputații imputațiile
genitiv-dativ singular imputații imputației
plural imputații imputațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z