IMPURIFICÁ vb. I. tr. A schimba compoziția normală a unui mediu sau a unui produs prin adăugarea de substanțe vătămătoare; a face impur, a strica. [Et. incertă]. verb tranzitivimpurifica
IMPURIFICÁ, impurific, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica. verb tranzitivimpurifica
impurifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)impurifica | impurificare | impurificat | impurificând | singular | plural | ||
impurificând | impurificați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | impurific | (să)impurific | impurificam | impurificai | impurificasem | |
a II-a (tu) | impurifici | (să)impurifici | impurificai | impurificași | impurificaseși | ||
a III-a (el, ea) | impurifică | (să)impurificai | impurifica | impurifică | impurificase | ||
plural | I (noi) | impurificăm | (să)impurificăm | impurificam | impurificarăm | impurificaserăm | |
a II-a (voi) | impurificați | (să)impurificați | impurificați | impurificarăți | impurificaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | impurifică | (să)impurifice | impurificau | impurificară | impurificaseră |