impunător definitie

IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor]. adjectiv impunător

*impunătór, -oare adj. Care impune, care atrage atențiunea, respectu: figură impunătoare. Care înalță sufletu: ceremonie impunătoare. Considerabil: forțe impunătoare. adjectiv impunător

impunătór adj. m., pl. impunătóri; f. sg. și pl. impunătoáre adjectiv impunător

impunător a. 1. care impune, care inspiră, respect; 2. care umple de admirațiune: spectacol impunător; 3. fig. considerabil: forțe militare impunătoare. adjectiv impunător

IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător. adjectiv impunător

IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impune respect sau admirație prin calități, prestigiu, dimensiuni; măreț, falnic, arătos, impozant. O casă de cultură, înzestrată cu o bibliotecă impunătoare și cu o elegantă sală de teatru și cinematograf. STANCU, U.R.S.S. 165. Mă uitam încremenit la figura lui impunătoare de războinic. SADOVEANU, O. I 418. Operile de artă au știut și ele să păstreze un aspect cu totul impunător. ODOBESCU, S. III 76. adjectiv impunător

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului impunător

impunător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular impunător impunătorul impunătoare impunătoarea
plural impunători impunătorii impunătoare impunătoarele
genitiv-dativ singular impunător impunătorului impunătoare impunătoarei
plural impunători impunătorilor impunătoare impunătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z