IMPERÁTOR s.m. (Ist.) 1. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei victorii asupra dușmanului. 2. Împărat. [< lat. imperator]. substantiv masculinimperator
*imperatór m. (lat. imperátor, -óris, d. ímpero, -áre, a comanda, a porunci). Împărat. – Fem. Rar, imperatrice, împărăteasă. substantiv masculinimperator
IMPERÁTOR, imperatori, s. m. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu. – Din lat. imperator. substantiv masculinimperator
imperator substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | imperator | imperatorul |
plural | imperatori | imperatorii | |
genitiv-dativ | singular | imperator | imperatorului |
plural | imperatori | imperatorilor |