ILEGÁL, -Ă adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea; nelegal. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); (p. ext.) clandestin, conspirativ. [Cf. illégal, it. illegale, lat. illegalis]. adjectivilegal
*ilegál, -ă adj. (d. in-, ne, și legal). Contra legiĭ: procedură ilegală. Adv. În mod ilegal. adjectivilegal
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále adjectivilegal
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. adjectivilegal
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este legal, care nu e în conformitate cu legea, care calcă legea, contrar legii; nelegal. Act ilegal. 2. Care activează, care duce luptă politică în ascuns din cauza prigoanei regimului capitalist; p. ext. care servește acestei lupte; conspirativ, clandestin. Partidul comunist [în 1934] își reorganizează activitatea pe baze noi, trece în adîncă ilegalitate și, învățînd din marea experiență a Partidului bolșevic, care a știut să îmbine cu măiestrie munca ilegală cu munca legală, luptă în această perioadă pentru a apăra interesele clasei muncitoare împotriva ofensivei patronale. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 370. Rotindu-și privirile prin cameră, își opri ochii într-un ungher al ei, acolo unde avea ascuns sub podea materialul ilegal. V. ROM. martie 1954, 134. adjectivilegal
ilegal adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ilegal | ilegalul | ilegală | ilegala |
plural | ilegali | ilegalii | ilegale | ilegalele | |
genitiv-dativ | singular | ilegal | ilegalului | ilegale | ilegalei |
plural | ilegali | ilegalilor | ilegale | ilegalelor |