ienibahar definitie

ienibahár s. m. – Condiment, fruct al plantei, Myrtus pimenta. – Var. enihabar, (i)nipa(ha)r. Tc. yanibahar (Șeineanu, II, 224), cf. ienuper, și bg. bahar „condiment”. substantiv masculinienibahar

ĭenibahár și (ob.) ĭenip- și inip- n., fără pl., care ar fi urĭ (turc. ĭeni-bahar, și -pahar, d. ĭeni, noŭ, proaspăt, și bahar, aromă). Bobițele unuĭ fel de mirt care se întrebuințează în bucătărie și farmacie (myrtus pimenta). – Fals eni-. substantiv masculinĭenibahar

ienibahár s. n. substantiv masculinienibahar

IENIBAHÁR s. n. Fructele mici, rotunde și maro-negricioase, ale unei plante exotice (Myrthus pimenta), care se folosesc drept condiment; p. ext. planta care produce aceste fructe. – Din tc. yenibahăr. substantiv masculinienibahar

IENIBAHÁR s. n. (Cu sens colectiv) Fructele mici, rotunde și negre, ale unei plante exotice, care se folosesc drept condiment. Am întîi dovadă pe Piperul, care E la fiecine prea de cinste mare; Am și după dînsul pe Ienibaharul, Chimenul... Cimbrul și Mararul. PANN, P. V. I 121. – Variantă: enibahár s. n. substantiv masculinienibahar