ICIOLÁN s. m. v. icioglan. substantiv masculiniciolan
icĭo(g)lán m. (turc. ič oghlany, d. ič, interior, și oghlan, fecĭor de casă. V. olan 1). Vechĭ. Paj al sultanuluĭ. Copil de casă la domniĭ româneștĭ. (Eraŭ 30-36, subordonațĭ ĭedecliilor). substantiv masculinicĭoglan
icio(g)lan m. od. copil de casă sau paj (la Sultanii turci și la Domnii români): icioglanii cu ogaua lor NEGR. neferii și iciolanii domnești FIL. [Turc. IČ OGLANY, lit. fecior dinăuntru]. substantiv masculinicioglan
iciolan substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iciolan | iciolanul |
plural | iciolani | iciolanii | |
genitiv-dativ | singular | iciolan | iciolanului |
plural | iciolani | iciolanilor |