hî́rcîĭ, V. horcăĭ. verbhîrcîĭ
hórcăĭ și hî́rcîĭ v. intr. (vsl. *hŭrhati și hrakati, bg. hŭrkam, sîrb. hrkati, rkati, rut. harkotiti, rus. hórkatĭ și hrákatĭ, cam a. î., krĭúkatĭ, a grohăi, fýrkatĭ, a sforăi; ung. korkanni, horkantani, horkolni, a horăi, a horcăi, horkintani, a-țĭ da sufletu, hörögni, höregni, a horcăi. V. cîrceag, harhat, hraconit și rîcîĭ). Răsuflu greŭ (ca omu gîtuit orĭ aproape de moarte). – Și horcănesc, horconesc, horogesc (după ung.) și horcotesc (după rut.). verbhorcăĭ
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie verbhârcâi
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. verbhârcâi
HÎRCÎÍ, hîrcîiesc și hî́rcîi, vb. IV. Intranz. A respira greu, producînd un zgomot răgușit și hîrîitor; a horcăi. (Atestat în forma hîrcăi) Căzu răsturnat pe spate, hîrcăind de turbare și de mînie. NEGRUZZI, S. I 162. – Variantă: hîrcăí vb. IV. verbhîrcîi
hârcăì v. Mold. a tuși năbușit (de slăbiciune). [Onomatopee]. V. horcăì. verbhârcăì
HÂRCĂÍ vb. IV v. hârcâi. verbhârcăi
HÎRCĂÍ vb. IV v. hîrcîi. verbhîrcăi
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. verbhârcâi
HÎRCÎÍ, hîrcîiesc și hî́rcîi, vb. IV. Intranz. A respira greu, producînd un zgomot răgușit și hîrîitor; a horcăi. (Atestat în forma hîrcăi) Căzu răsturnat pe spate, hîrcăind de turbare și de mînie. NEGRUZZI, S. I 162. – Variantă: hîrcăí vb. IV. verbhîrcîi
hârcâi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)hârcâi | hârcâire | hârcâit | hârcâind | singular | plural | ||
hârcâind | hârcâiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | hârcâi | (să)hârcâi | hârcâiam | hârcâii | hârcâisem | |
a II-a (tu) | hârcâi | (să)hârcâi | hârcâiai | hârcâiși | hârcâiseși | ||
a III-a (el, ea) | hârcâie | (să)hârcâiai | hârcâia | hârcâi | hârcâise | ||
plural | I (noi) | hârcâim | (să)hârcâim | hârcâiam | hârcâirăm | hârcâiserăm | |
a II-a (voi) | hârcâiți | (să)hârcâiți | hârcâiați | hârcâirăți | hârcâiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | hârcâie | (să)hârcâie | hârcâiau | hârcâiră | hârcâiseră |