husắș (húsăși), s. m. – Monedă divizionară ce valora 20 creițari în Trans. – Var. husoș. Mag. huszas (Cihac, II, 507), de la hus „douăzeci”, cf. husar. substantiv masculinhusăș
húsăș m. (ung. huszas, d. húsz, doŭă-zecĭ; rut. husoš, husăș). Vechĭ. Sfanț unguresc. – În Trans. husoș. substantiv masculinhusăș
húsăș (înv., reg.) s. m., pl. húsăși substantiv masculinhusăș
husăș m. Mold. sfanț: cere câte trei husăș pe lună CR. [Ung. HUSZAS (din HUSZ, douăzeci)]. substantiv masculinhusăș
HÚSĂȘ, husăși, s. m. (Înv. și reg.) Numele unei vechi monede ungurești de argint, care a circulat și la noi, mai ales în Transilvania, în veacul trecut. [Var.: (reg.) húsoș s. m.] – Din magh. huszas. substantiv masculinhusăș
HÚSĂȘ, husăși, s. m. (Mold.) Numele unei vechi monede de argint ungurești, care a circulat și la noi în veacul trecut; sfanț. Cît cei pe car, bade, zise Oșlobanu, căruia nu-i era a cumpăra lemne, cum nu-mi e mie acum a mă face popă. – Trei husăși, dascăle. CREANGĂ, A. 82. – Variantă: (Transilv.) húsoș (RETEGANUL, P. IV 12, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 395) s. m. substantiv masculinhusăș
husăș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | husăș | husășul |
plural | husăși | husășii | |
genitiv-dativ | singular | husăș | husășului |
plural | husăși | husășilor |