husắn (husắni), s. m. – 1. Alică. – 2. Om care poate fi înșelat. – 3. Țăran. Idiș. germ. chôssen „logodnic, iubit” (Vasiliu, GS, VI, 116; Graur, GS, VII, 334; Iordan, BF, IV, 179). Pentru evoluția semantică de la „logodnic” la „inocent” și „prost”, cf. fraier. Arg. substantiv masculinhusăn
husăn de gară expr. (intl.) victimă potențială a hoților. substantiv masculinhusăndegară
husăn de baltă expr. (intl.) persoană naivă / credulă provenită din mediul rural. substantiv masculinhusăndebaltă
husăn | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | husăn | husănul |
plural | husăni | husănii | |
genitiv-dativ | singular | husăn | husănului |
plural | husăni | husănilor |