húrcă (reg.) s. f., g.-d. art. húrcii; pl. hurci substantiv femininhurcă
HÚRCĂ, hurci, s. f. Ladă de lemn, cu fața superioară în formă de ciur și cu fundul puțin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor sau a minereurilor aurifere sfărîmate în șteampuri. substantiv femininhurcă
hurcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hurcă | hurca |
plural | hurci | hurcile | |
genitiv-dativ | singular | hurci | hurcii |
plural | hurci | hurcilor |