hrapă definitie
- Vezi aici mai multe rimehrapă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhra
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cupă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuapă
hrápă (-ắpi), s. f. (Bucov.) Povîrniș, repeziș. Origine incertă. Cf. rut. hrapa „bulgăre înghețat”, rapa „stîncă ascuțită” (DAR; Candrea). După Scriban, în legătură cu grapă. temporarhrapă
hrápă f., pl. e (cp. cu grapă). Nord. Rîpă: o ĭeĭ pe drumeacu ist [!] părăsit pîn´eĭ ajunge la o hrapă. Te ducĭ tot pe hrapă´n jos, ĭeșĭ din pădure și ajungĭ la un ĭaz. (Șez. 33, 26). V. corhană. temporarhrapă