horpăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a horpăi. substantiv femininhorpăĭală
HORPĂIÁLĂ, horpăieli, s. f. Faptul de a horpăi. [Pr.: -pă-ia-] – Horpăi + suf. -eală. substantiv femininhorpăială
horpăială | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | horpăială | horpăiala |
plural | horpăieli | horpăielile | |
genitiv-dativ | singular | horpăieli | horpăielii |
plural | horpăieli | horpăielilor |