HLEI, hleiuri, s. n. (Reg.) Pământ argilos. – Din ucr. hlej. substantiv neutruhlei
HLÉI, hleiuri, s. n. (Regional) Pămînt argilos, mlăștinos. În vale-i jilăveală mare; nu-i departe pîrăul; acolo sînt urmele... Vasile se plecă asupra hleiului jilav. SADOVEANU, O. III 560. substantiv neutruhlei
hlei substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hlei | hleiul |
plural | hleiuri | hleiurile | |
genitiv-dativ | singular | hlei | hleiului |
plural | hleiuri | hleiurilor |