hlei definitie

hleĭ n., pl. urĭ (rut. hleĭ. V. glie). Est. Clisă, noroĭ lipicĭos. substantiv neutruhleĭ

hlei (reg.) s. n., pl. hléiuri substantiv neutruhlei

HLEI, hleiuri, s. n. (Reg.) Pământ argilos. – Din ucr. hlej. substantiv neutruhlei

HLÉI, hleiuri, s. n. (Regional) Pămînt argilos, mlăștinos. În vale-i jilăveală mare; nu-i departe pîrăul; acolo sînt urmele... Vasile se plecă asupra hleiului jilav. SADOVEANU, O. III 560. substantiv neutruhlei

hleiu n. pământ galben argilos. [Cf. cleiu]. substantiv neutruhleiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihlei

hlei substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	hlei	hleiul
nominativ-acuzativ	plural	hleiuri	hleiurile
genitiv-dativ	singular	hlei	hleiului
genitiv-dativ	plural	hleiuri	hleiurilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z