hirográf (hirográfe), s. n. – Autograf, document sub semnătură privată. Ngr. χειρόγραφον. Sec. XVIII. substantiv neutruhirograf
hirograf substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hirograf | hirograful |
plural | hirografe | hirografele | |
genitiv-dativ | singular | hirograf | hirografului |
plural | hirografe | hirografelor |