HIPOFÍZĂ s.f. (Anat.) Glandă endocrină situată pe fața inferioară a encefalului; glandă pituitară. [< fr. hypophyse, cf. gr. hypo – sub, physis – creștere]. substantiv femininhipofiză
HIPOFÍZĂ, hipofize, s. f. (Și în sintagma glandă hipofiză) Glandă endocrină cu funcții multiple, situată la baza creierului și având o mare influență asupra creșterii organismului, dar și asupra celorlalte glande, în special a glandelor sexuale și a tiroidei; adenohipofiză. – Din fr. hypophyse. substantiv femininhipofiză
HIPOFÍZĂ, hipofize, s. f. Glandă endocrină cu funcțiuni multiple, situată pe fața inferioară a encefalului și avînd o mare influență asupra celorlalte glande, în special asupra glandelor sexuale și a tiroidei; funcționarea ei defectuoasă provoacă obezitatea, poliuria etc., iar hipertrofia ei provoacă acromegalia, gigantismul. substantiv femininhipofiză
HIPOFIZÁ vb. I. tr. (Biol.) A aplica metoda hipofizării. [Cf. fr. hypophiser]. verb tranzitivhipofiza
hipofiză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hipofiză | hipofiza |
plural | hipofize | hipofizele | |
genitiv-dativ | singular | hipofize | hipofizei |
plural | hipofize | hipofizelor |