HIBRIDIZÁ vb. I. tr. A hibrida. [< germ. hybridisieren]. verb tranzitivhibridiza
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren. verb tranzitivhibridiza
hibridiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)hibridiza | hibridizare | hibridizat | hibridizând | singular | plural | ||
hibridizând | hibridizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | hibridizez | (să)hibridizez | hibridizam | hibridizai | hibridizasem | |
a II-a (tu) | hibridizezi | (să)hibridizezi | hibridizai | hibridizași | hibridizaseși | ||
a III-a (el, ea) | hibridizează | (să)hibridizai | hibridiza | hibridiză | hibridizase | ||
plural | I (noi) | hibridizăm | (să)hibridizăm | hibridizam | hibridizarăm | hibridizaserăm | |
a II-a (voi) | hibridizați | (să)hibridizați | hibridizați | hibridizarăți | hibridizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | hibridizează | (să)hibridizeze | hibridizau | hibridizară | hibridizaseră |