Alege sensul dorit: hercule -substantiv masculin hercule -temporar

hercule definitie

credit rapid online ifn

HÉRCULE s.m. (Liv.) Om voinic, robust. / < fr. hercule, cf. Hercule – erou legendar din antichitate]. substantiv masculinhercule

HÉRCULE s. m. (fam.) om voinic, robust. (< fr. hercule) substantiv masculinhercule

credit rapid online ifn

Hercule = Hercules. substantiv masculinhercule

Alcid m. Mit. supranumele lui Hercule ca strănepot al lui Alceu. temporaralcid

Hercule m. Mit. erou, fiul lui Joie și al Alcmenei, faimos prin isprăvile sale, printre cari cele 12 întreprinderi eroice numite Muncile lui Hercule: 1. răpunerea leului din Nemèa; 2. omorîrea Hydrei din Lerna; 3. prinderea mistrețului din Erymanth; 4. goana păsărilor din lacul Stymphal; 5. prinderea ciutei cu picioarele de aramă; 6. învingerea Amazonelor; 7. curățirea staulelor lui Augias; 8. scăparea Cretanilor de Minotaur; 9. răpirea cailor lui Diomede; 10. moartea lui Geryon; 11. răpirea merelor de aur din grădina Hesperidelor; 12. aducerea lui Theseu din infern. Eroul muri în dureri cumplite, cauzate de tunica înveninată a centaurului Nessus, ce-i trimisese soția sa Dejanira. ║ m. fig. om foarte robust. temporarhercule

Prometeu m. 1. Mit. fiul lui Iapet, răpi focul din cer spre a însufleți o statuă de argilă ce plăsmuise; Jupiter iritat îl pironi în muntele Caucaz, unde un vultur îi devora ficatul mereu renăscând, până ce Hercule îl scăpă de acest supliciu; 2. fig. mare binefăcător al omenirii. temporarprometeu

Coloanele lui Hercule f. pl. numele a doi munți în strâmtoarea de Gibraltar. temporarcoloaneleluihercule

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihercule

hercule  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Hercule
plural hercule
genitiv-dativ singular
plural herculilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z