HEMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. [< fr. hémine, cf. gr. haima – sânge]. substantiv femininhemină
HEMÍNĂ s. f. substanță organică formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. (< fr. hémine) substantiv femininhemină
!hemínă s. f., g.-d. art. hemínei, pl. hemíne substantiv femininhemină
HEMÍNĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine. substantiv femininhemină
hemină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hemină | hemina |
plural | hemine | heminele | |
genitiv-dativ | singular | hemine | heminei |
plural | hemine | heminelor |