heihel definitie
hécelă f., pl. e (ung. ecselö, d. germ. hechel). Trans. Raghilă saŭ darac. – Și héĭhel n., pl. e (Ml.). V. BSG. 1933, 322.
temporarhecelă
héĭhel, V. hécelă.
temporarheĭhel
heihel n. (în Muscel), darac, ragilă. [Nemț. HECHEL].
temporarheihel
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiheihel