harababură definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeharababură
- Vezi aici mai multe rimeharababură
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuha
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cură
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuură
arababură f. 1. amestecătură, claie peste grămadă; 2. fig. încurcătură. [Gr. mod. ALABABULA = venețian alababala, întrún mod confuz, termen de origină onomatopeică]. substantiv femininarababură
harababúră s. f., g.-d. art. harababúrii; pl. harababúri substantiv femininharababură
HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla. substantiv femininharababură
HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală (însoțite de zgomot), scandal. (Atestat în forma arababură) În circiumă e arababură mare. DELAVRANCEA, S. 6. Intră în casă și văzu o arababură de nu-i mai da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 350. – Variantă: arababúră s. f. substantiv femininharababură
arababúra și (ob.) harababúra adv. (ngr. allabábulla, d. ven. alababalá, arababura. Cp. și cu turc. alaǧa bulaǧa, amestecătură de colorĭ [!]). Fam. Alandala, fără ordine, talmeș-balmeș. S. f., pl. ĭ. Mare amestecătură: ce arababură! – În Cov. și bar-. În Ĭal. brambura, adandala, vraiște. În Trans. (Hațeg) bámbura: a bate bambura, a umbla haĭmana. V. hălămujdíe. temporararababura
harababúra, V. arababura. temporarharababura
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiharababură
| harababură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | harababură | harababura |
| plural | harababuri | harababurile | |
| genitiv-dativ | singular | harababuri | harababurii |
| plural | harababuri | harababurilor | |