hangán, -ă adj. (d. orășelu Hangu, d. ung. hanga, loc în care nu cresc de cît [!] buruĭene și mărăcinĭ). Mold. Popușoĭ [!] hanganĭ saŭ și hăngăneștĭ, un fel de popușoĭ precocĭ între cincŭantinĭ și comunĭ. Odinioară se numeaŭ hanganĭ niște soldațĭ dintr´un corp de infanterie moldovenească armațĭ cu puștĭ și topoare. substantiv masculinhangan
hangán (soi de porumb) s. m., pl. hangáni substantiv masculinhangan
hangan a. Mold. se zice de o varietate precoce de porumb (cultivată în satul Hangu): porumbul hăngănesc are bobul lungăreț și mare, galben roșcat, cu firul scurt și druga mare. substantiv masculinhangan
HANGÁN, hangani, s. m. Soi de porumb de munte cu știuletele mare și cu bobul galben-roșcat. – Din n. pr. Hangu. substantiv masculinhangan
HANGÁN, hangani, adj. m. (Numai în expr.) Porumb (sau păpușoi) hangan = soi de porumb cu știuletele mare, cu bobul lunguieț, galben-roșcat și mare, care crește de obicei la munte. Aduceau păpușoi hangani cu grăunte roșcat. CAMILAR, N. II 457. substantiv masculinhangan
hangan substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hangan | hanganul |
plural | hangani | hanganii | |
genitiv-dativ | singular | hangan | hanganului |
plural | hangani | hanganilor |