GĂOÁZĂ s. f. Anus. (pare să provină din lat. cavum = gaură (cf. găoace) + suf. -ză; după DAR, din sl. (neatestat) *gązŭ, dar cf. bg. găz, sb. guz, pol. guzica, rus. guzno, care sunt mai puțin acceptabile d.p.d.v. fonetic; deriv. din gr. medie γάβος = groapă este improbabilă (Cihac)) substantiv feminingăoază
găoază, găoaze s. f. (pop.) 1. anus. 2. vagin. 3. (peior.) fată; femeie. substantiv feminingăoază
găoáză (oa dift.) f., pl. e (rudă cu găoace). Triv. Orificiŭ (la trup). substantiv feminingăoază
găoáză (pop.) s. f., g.-d. art. găoázei; pl. găoáze substantiv feminingăoază
găoază | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | găoază | găoaza |
plural | găoaze | găoazele | |
genitiv-dativ | singular | găoaze | găoazei |
plural | găoaze | găoazelor |