!gălbejí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gălbejéște, imperf. 3 sg. se gălbejeá; conj. prez. 3 să se gălbejeáscă verbgălbeji
GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben). verbgălbeji
GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni palid și tras la față (în urma unei boli). verbgălbeji
gălbejésc v. tr. (d. lat. *gálbidus, gálbinus, gălbiŭ. Cp. cu gîlfezesc, putrezesc și rătunjesc [!]). Fac galben ca de boală: osteneala gălbejește fața. V. refl. Mă ofilesc, mă veștejesc: acest om s´a gălbejit de frigurĭ. verbgălbejesc
gălbejire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gălbejire | gălbejirea |
plural | gălbejiri | gălbejirile | |
genitiv-dativ | singular | gălbejiri | gălbejirii |
plural | gălbejiri | gălbejirilor |