gurluire definitie

credit rapid online ifn

gurluíre s. f., g.-d. art. gurluírii; pl. gurluíri substantiv feminingurluire

GURLUÍRE, gurluiri, s. f. Acțiunea de a gurlui și rezultatul ei. – V. gurlui. substantiv feminingurluire

credit rapid online ifn

gurlúĭ n., pl. ĭe (V. burluĭ). Burluĭ, burlan. verbgurluĭ

gurluí (a ~) vb., ind. prez. 3 gúrluie, imperf. 3 sg. gurluiá; conj. prez. 3 să gúrluie verbgurlui

GURLUÍ, pers. 3 gúrluie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. verbgurlui

gurluiu n. Mold. gurguiul urciorului. [Tras din gură, cu un sufix analogic (cf. burluiu]. verbgurluiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigurluire

gurluire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gurluire gurluirea
plural gurluiri gurluirile
genitiv-dativ singular gurluiri gurluirii
plural gurluiri gurluirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z