grădinar definitie

grădinár m. (d. grădină; bg. gradinar). Om, femeĭe care îngrijește grădina saŭ se ocupă de grădinărie. – Fem. -ăreásă, pl. ese, și -íță, pl. e. substantiv masculingrădinar

grădinár s. m., pl. grădinári substantiv masculingrădinar

grădinar m. cel ce lucrează în grădini. substantiv masculingrădinar

GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar. substantiv masculingrădinar

GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Cultivator profesionist al unei grădini (mai ales de zarzavat); persoană angajată pentru cultivarea și întreținerea unei grădini. V. hor­ticultor. Nu e peste putință grădinarului priceput și răbdător să îndrepteze un copăcel fraged pornit să crească strîmb. CARAGIALE, O. I 304. Învățătorul este pentru un tînăr, aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 18. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar (sau grădinarului) v. castravete. substantiv masculingrădinar

a vinde castraveți grădinarului expr. a da explicații într-o problemă cuiva care o cunoaște mai bine decât cel care vrea să-l lămurească. substantiv masculinavindecastravețigrădinarului