grupă definitie

a lua (cuiva) grupa sanguină expr. a lovi (pe cineva) cu cuțitul substantiv feminin alua

*grup n., pl. urĭ (it. gruppo. V. grop) și grúpă f., pl. e (fr. groupe, m.). Ceată, reuniune. Grămăgĭoară. substantiv feminin grup

GRÚPĂ s.f. 1. Mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. ♦ (Mil.) Cea mai mică subunitate de instrucție și de luptă. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune în științele naturii alcătuită din elemente care prezintă caractere comune. ♦ (Chim.) Fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare. ◊ Grupă sanguină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele. [< fr. groupe]. substantiv feminin grupă

GRÚPĂ s. f. 1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. ◊ (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă. ◊ unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune. ◊ (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare. ♦ ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic. 3. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice. (< fr. groupe) substantiv feminin grupă

grúpă s. f., g.-d. art. grúpei; pl. grúpe substantiv feminin grupă

GRÚPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrîns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. Ca un rezultat al încercării de închegare organizatorică a elementelor revoluționare din țara noastră iau naștere grupele comuniste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1. ◊ Grupă sindicală = grupă formată din salariați, membri de sindicat, ai unei întreprinderi sau instituții, care constituie unitatea de bază în organizarea sindicală. Organizațiile de partid trebuie să asigure ca grupele sindicale să devină factori de bază în mobilizarea oamenilor muncii în jurul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Grupă de studenți = grupă compusă dintr-un număr de studenți (de la aceeași specialitate și din același an de studii) care urmează în comun același seminar sau execută aceleași lucrări de laborator. Grupă militară = cea mai mică subunitate militară (de obicei de infanterie) comandată de un sergent. ♦ Unitate administrativă în cadrul unei întreprinderi sau instituții, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. V. secție, sector. Grupa de studii și documentare. ♦ (Învechit) Grup (2). Mîna-i care poartă destinele lumești, Cea grupă zdrențuită în cale-i o salută. EMINESCU, O. I 61. ◊ (Poetic). [Florile] s-adună-n grupe, se feresc de buruiene Și privesc sosind prin aer zburători cu mîndre pene. ALECSANDRI, P. III 55. 2. Subdiviziune, mai ales în științele naturii, constînd din elemente care prezintă unul sau mai multe caractere comune. V. clasă, categorie. Regnul vegetal se subdivide în trei mari grupe: grupa criptogamelor inferioare, grupa criptogamelor superioare și grupa fanerogamelor.Grupă sanguină = fiecare dintre cele patru grupe în care se poate clasifica sîngele după anumite proprietăți ale globulelor roșii și ale serului sanguin și de care se ține seama la transfuzii, pentru a evita accidentele. Transfuziile se fac între persoane din aceeași grupă sanguină. substantiv feminin grupă

GRÚPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. ◊ Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din fr. groupe. substantiv feminin grupă

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză verb tranzitiv grupa

grupà v. a (se) reuni în grup: a grupa persoane, fapte. verb tranzitiv grupà

GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper]. verb tranzitiv grupa

GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper) verb tranzitiv grupa

GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper. verb tranzitiv grupa

GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni împrăștiați) A se aduna la un loc, a se reuni într-un grup, a forma unul sau mai multe grupuri. Oamenii se și grupară pe lîngă agitatorii fiecărei ulițe. MIHALE, O. 108. Cîteva sute de muncitori au inundat curtea, grupîndu-se către poartă. SAHIA, N. 36. ♦ Tranz. (Cu privire la terenuri agricole) A comasa. Producătorii care își vor grupa terenurile pentru a lucra în comun vor peimi prime de producție majorate cu 10% față de gospodăriile individuale. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. Refl. (Despre oameni sau grupări) A se alătura unei mișcări sau unui curent politic, social sau științific, a face zid în jurul unui șef, unui conducător, a milita pentru o idee. Îndată mai mulți juni plini de inimă se grupară în giuru-i. NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Tranz. Federația Sindicală Mondială este organizația cea mai puternică și cu cel mai mare prestigiu din istoria clasei muncitoare, organizație care grupează majoritatea oamenilor muncii de pe globul pămîntesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 48. 3. Tranz. (Cu privire la oameni sau obiecte concentrate laolaltă) A împărți, a distribui, a repartiza în grupuri sau în grupe. Elevii au fost grupați în trei cercuri de studii. verb tranzitiv grupa

*grupéz v. tr. (fr. grouper). Fac grupe, adun în grupe. V. refl. Mă adun în grupe. verb tranzitiv grupez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului grupă

grupă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gru grupa
plural grupe grupele
genitiv-dativ singular grupe grupei
plural grupe grupelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z