grohăire definitie

credit rapid online ifn

grohăíre s. f., g.-d. art. grohăírii; pl. grohăíri substantiv feminingrohăire

GROHĂÍRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi. substantiv feminingrohăire

credit rapid online ifn

gróhăĭ și (maĭ rar) gróhoĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. care arată glasu porculuĭ bătrîn, care glas seamănă cu huruitu prăbușiriĭ și măcinăriĭ. E o var. grohotésc și rudă cu lat. grundire, grunnire, vfr. gronir, nfr. grogner, gronder, germ. grunzen ș. a.). Se zice despre glasu porculuĭ mulțămit [!] orĭ furios. V. tr. (și gruhăĭ, d. rus. grúhnutĭsĕa, a se prăbuși cu huruĭală. V. Bern. 1, 357). Bat și separ de pleavă cerealele la arie (Șez. 30, 169). V. gîrtonesc, guiț. verbgrohăĭ

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie verbgrohăi

grohăì v. a striga din gât ca porcul. [Onomatopee]. verbgrohăì

GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi. verbgrohăi

GROHĂÍ, gróhăi, vb. IV. (Obișnuit la pers. 3) Intranz. (Despre porci și mistreți) A scoate grohăi­turi. În coteț scroafa a adormit, tolănită, grohăind molcom către cei doisprezece purcei care o sug, lacomi. CAMILAR, TEM. 50. Purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos. REBREANU, R. I 147. Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci care grohăiau împrejurul ei. CREANGĂ, A. 21. ◊ Fig. (Depreciativ, despre oameni) Rămas la masă... chiaburul rîse iarăși mușcător, grohăind de veselie ațîțătoare. DUMITRIU, N. 241. – Prez. ind. și: grohăiesc (BOGZA, C. O. 129). verbgrohăi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigrohăire

grohăire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grohăire grohăirea
plural grohăiri grohăirile
genitiv-dativ singular grohăiri grohăirii
plural grohăiri grohăirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z