grof definitie

grof (grófi), s. m. – Conte. Mag. gróf (DAR; Gáldi, Dict., 133). În Trans. Este dublet al lui graf, s. m. (conte), din germ. Graf. – Der. grofiță, s. f. (contesă, fiică de conte); grofoaie, s. f. (contesă, soție de conte); grofesc, adj. (de conte; domnesc0. substantiv masculingrof

grof m. (ung. grof). Trans. Graf unguresc. substantiv masculingrof

grof, -i, s.m. – Nobil maghiar, proprietar de terenuri, cu titlul de conte: „Nu-mi dau mintea cât o port / De binele unui grof” (Bârlea 1924 II: 265). Grofu, poreclă în Rohia-Lăpuș (Birdas 1994); în Săpânța (ALR 1969). – Din magh. gróf (< germ. Graf). substantiv masculingrof

grof (reg.) s. m., pl. grofi substantiv masculingrof

grof m. conte ungur: toți grofii și nemeșii din Sibiu OD. [Ung. GRÓF (din nemț. Graf)]. substantiv masculingrof

GROF, grofi, s. m. (Reg.) Titlu de conte purtat în trecut de mari latifundiari din Ungaria. – Din magh. grof. substantiv masculingrof

GROF, grofi, s. m. (În trecut) Termen cu care erau desemnați marii latifundiari maghiari. Gospodăria colectivă s-a înjghebat pe domeniul unui vechi castel de grofi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/2. Țăranii unguri s-au unit cu țăranii romîni și împreună au început să pedepsească pe grofi. IST. R.P.R. 275. substantiv masculingrof