grima definitie
- Vezi aici mai multe sinonimegrima
- Vezi aici mai multe rimegrima
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuima
GRÍMĂ s.f. Totalitatea mijloacelor cosmetice folosite de actori pentru a se machia; machiaj. [< fr. grime, cf. it. grimo – ridat]. substantiv feminingrimă
GRÍMĂ s. f. totalitatea mijloacelor cosmetice folosite de actori pentru a se machia; machiaj. (< fr. grime) substantiv feminingrimă
grímă s. f., g.-d. art. grímei; pl. gríme substantiv feminingrimă
GRÍMĂ, grime, s. f. Machiaj (pentru actori). – Din grima (derivat regresiv). substantiv feminingrimă
GRÍMĂ, grime, s. f. Totalitatea mijloacelor cosmetice folosite de actori pentru a-și compune o fizionomie potrivită cu rolul de interpretat; machiaj. Jocul actorilor, decorurile, costumele, grima, lumina și celelalte accesorii tehnice au fost subsumate ideii de bază a operei. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6/2. substantiv feminingrimă
GRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) machia pentru scenă. [< fr. grimer]. verb tranzitivgrima
GRIMÁ vb. tr., refl. a (se) machia pentru scenă. (< fr. grimer) verb tranzitivgrima
grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză verb tranzitivgrima
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer. verb tranzitivgrima
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. (Despre actori) Ase machia pentru a-și compune o fizionomie potrivită cu rolul de interpretat. ♦ Tranz. A machia pe un actor ajutîndu-l să-și compună o fizionomie conformă cu rolul interpretat. verb tranzitivgrima
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluigrima
| grima substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)grima | grimare | grimat | grimând | singular | plural | ||
| grimând | grimați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | grimez | (să)grimez | grimam | grimai | grimasem | |
| a II-a (tu) | grimezi | (să)grimezi | grimai | grimași | grimaseși | ||
| a III-a (el, ea) | grimează | (să)grimai | grima | grimă | grimase | ||
| plural | I (noi) | grimăm | (să)grimăm | grimam | grimarăm | grimaserăm | |
| a II-a (voi) | grimați | (să)grimați | grimați | grimarăți | grimaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | grimează | (să)grimeze | grimau | grimară | grimaseră | ||