GREP s.n. Grepfrut. [Pl. -uri. / < grepfrut]. substantiv neutrugrep
GREP s. n. elem. grepfrut. substantiv neutrugrep
grep (fruct) s. n., pl. grépuri substantiv neutrugrep
GREP, grepuri, s. n. Grepfrut. – Prescurtare din grepfrut. substantiv neutrugrep
grep substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | grep | grepul |
plural | grepuri | grepurile | |
genitiv-dativ | singular | grep | grepului |
plural | grepuri | grepurilor |