graben definitie

credit rapid online ifn

GRÁBEN s.n. (Geol.) Compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii paralele. [< germ. Graben , cf. fr. graben]. substantiv neutrugraben

GRÁBEN s. n. compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii. (< germ. Graben, fr. graben) substantiv neutrugraben

credit rapid online ifn

gráben s. n., pl. grábene substantiv neutrugraben

GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben. substantiv neutrugraben

GRÁBEN, grabene, s. f. Porțiune scufundată a scoarței pămîntului, de formă alungită și mărginită de falii. substantiv neutrugraben

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigraben

graben  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular graben grabenul
plural grabene grabenele
genitiv-dativ singular graben grabenului
plural grabene grabenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z