GRÁBEN s.n. (Geol.) Compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii paralele. [< germ. Graben , cf. fr. graben]. substantiv neutrugraben
GRÁBEN s. n. compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii. (< germ. Graben, fr. graben) substantiv neutrugraben
gráben s. n., pl. grábene substantiv neutrugraben
GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben. substantiv neutrugraben
GRÁBEN, grabene, s. f. Porțiune scufundată a scoarței pămîntului, de formă alungită și mărginită de falii. substantiv neutrugraben
graben substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | graben | grabenul |
plural | grabene | grabenele | |
genitiv-dativ | singular | graben | grabenului |
plural | grabene | grabenelor |