goștinár m. Acela care strîngea goștina. substantiv masculingoștinar
goștinar m. od. cel ce strângea goștina. substantiv masculingoștinar
GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar. substantiv masculingoștinar
GOȘTINÁR, goștinari, s. m. (Învechit) Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. substantiv masculingoștinar
goștinar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | goștinar | goștinarul |
plural | goștinari | goștinarii | |
genitiv-dativ | singular | goștinar | goștinarului |
plural | goștinari | goștinarilor |